Are România vinuri care pot fi încadrate în categoria vinuri de lux? 

În luna mai Allied Market Research publica un raport în care făcea o analiză a Dimensiunii pieței globale de vinuri și băuturi spirtoase de lux.

Conform raportului lor “Piața globală de vinuri și băuturi spirtoase de lux a fost evaluată la 229,4 miliarde de dolari în 2021 și se estimează că va ajunge la 414,8 miliarde de dolari până în 2031, crescând la un CAGR de 6,2% între 2022 și 2031. 

Piața de vinuri și băuturi spirtoase de lux constituie băuturi alcoolice cu alcool în volum (ABV) cuprins între 3 și 40%. Băuturile oferite în prezent pe piață sunt vinuri și băuturi spirtoase distilate, care sunt de obicei de calitate bună și la prețuri premium. Aceste produse sunt în general consumate în ocazii precum căsătorii, petreceri, adunări sociale și alte sărbători. Acestea nu pot fi consumate de consumatorii cu vârsta sub 17 ani în majoritatea țărilor din cauza reglementărilor guvernamentale. Cu toate acestea, câștigă popularitate în rândul consumatorilor de vârstă mijlocie, care au între 35 și 55 de ani. Industria globală de vinuri și băuturi spirtoase de lux este condusă de creșterea interesului pentru produsele premium și unice.”

Conform IndustryArc,” industria vinului clasificată după prețul de vânzare cu amănuntul, arăta astfel: valoare ($4–$10) popular, ($10–$15) premium, ($15–20) super premium, ($20–$30) ultra premium ($30–$50) lux, ( 50 USD–100 USD) super lux, (100 USD–200 USD) și icon (200 USD sau mai mult). Cu toate acestea, acestor categorii le lipsește contextul adecvat. A comercializa un produs în segmentul de preț de lux nu este același lucru cu a produce un vin de lux.”

Dincolo de preț, care este definiția vinului de lux?

Vinul, ca și produs, a fost întotdeauna asociat cu rafinamentul și eleganța, dar pe lângă aceasta există și această categorie specială poziționată la un nivel extraordinar, de lux. În piața vinului această categorie de vinuri de lux, s-a construit pe premise diferite în Lumea Nouă a vinului comparativ cu Lumea Veche. 

Terroir și tradiție în Lumea Veche

Lumea Veche cuprinde regiuni viticole renumite: Bordeaux, Burgundia, Champagne, Toscana, Rioja și multe altele. Aceste regiuni cultivă struguri și produc vin de secole, transmițând tradițiile de vinificare din generație în generație. Vinificatorii din Lumea Veche se concentrează pe identitate și conceptul de terroir, convingerea că un vin ar trebui să reflecte caracteristicile specifice ale poziționării geografică, sol, relief, climă și tradiții, fiecare având o influență asupra caracterului vinului. Acest accent pe terroir duce adesea la vinuri care prezintă eleganță, subtilitate și simțul locului. Vinurile de lux din Lumea Veche se bazează frecvent pe soiurile de struguri cele mai bine adaptate într-un terroir dat, de multe ori fiind chiar soiuri locale și urmează reglementări stricte pentru a menține integritatea tradițiilor și identității regionale.

Inovație și expresie în Lumea Nouă.

În schimb, Lumea Nouă cuprinde regiuni precum California, Australia, Africa de Sud, Chile și Noua Zeelandă, care au apărut ca jucători interesanți în lumea vinului de lux. Vinificatorii din Lumea Nouă adoptă o abordare mai inovatoare și mai experimentală, neobstrucționată de tradițiile de secole. Ei utilizează tehnici moderne, tehnologie de ultimă oră și soiuri globale de struguri, permițând mai multă libertate și creativitate în vinificație. Acest accent pe inovație are ca rezultat vinuri care sunt adesea fructate, corpolente și expresive, prezentând stilul unic și  personalitatea vinificatorului. Vinurile de lux din Lumea Nouă urmăresc adesea să capteze atenția și să creeze o impresie îndrăzneață în degustare.

Plecând de la aceste premise putem să răspundem la întrebarea: Are România vinuri care să poată fi încadrate în categoria vinuri de lux? 

România între terroir și inovare!

Scriam într-un articol anterior că țara noastră este poziționată între cele două lumi, iar această poziționare se simte și mai mult la nivelul vinurilor de lux 

Una dintre diferențele definitorii constă în abordarea noastră față de terroir dar și față de inovare.

În timp ce Lumea Veche se concentrează pe conceptul de terroir ca principiu călăuzitor, Lumea Nouă explorează un spectru mai larg de posibilități. În România chiar dacă avem definite regiunile viticole, podgoriile și centrele viticole, chiar și plaiurile viticole, pe care le-am putea descrie ca și terroir-uri bine definite,  nu am urmat recomandările vechi de plantare a soiurilor, astfel că avem soiuri care nu se pretează în anumite plantații și care nu reușesc să își atingă potențialul natural al soiului, astfel că se exclude din start posibilitatea includerii vinurilor din aceste soiuri în categoria de lux. Desigur că sunt și soiuri care sunt plantate în locul potrivit, dar care ar fi exemplele de bune practici care ar duce la încadrarea în vinuri de lux? 

Pe de altă parte, am putea să ne comparăm cu vinurile de lux din Lumea Nouă care abordează o mentalitate mai inovatoare, experimentând diferite soiuri de struguri și împingând granițele tehnicilor de vinificație pentru a crea expresii distincte și inovatoare. Dar și aici avem un deficit, chiar dacă avem tehnologie de ultimă generație, datorită fondurilor Europene, ne concentrăm prea mult pe volum și prea puțin pe experimentare. Sunt puțini exploratori în piața vinului din România, cel mai probabil pentru că există o presiune financiară care îi determină să aleagă volumul în detrimentul unor vinuri de colecție.

Tehnici rafinate de vinificație.

Crearea vinurilor de lux necesită cunoștințe și măiestrie în tehnici de vinificație. De la recoltarea manuală a strugurilor până la desciorchinare și rețete de vinificare, oenologii țintesc perfecțiunea. Atenția la detalii în fiecare etapă, de la fermentare și învechire în butoaie de stejar atent selectate până la procesul final de cupajare. Lumea Veche beneficiază de expertiza oenologilor, transmisă de-a lungul generațiilor, care le permite să obțină tot ce este mai bun în fiecare an din fiecare soi de struguri, rezultând vinuri armonioase, echilibrate și capabile să fie învechite. În România suntem la prima generație de proprietari de crame și putem spune că și prima generație de oenologi, cu o lipsă de know-how și mai mult cu plantații noi, înființate cu soiuri diverse, fără un istoric de interacțiune între terroir, soi și stil de vinificare, ceea ce ne conferă mai mult un caracter experimental în vinificare. 

Reputația unui vinificator ar putea influența și o poziționare de lux, dacă ar fi satisfăcută condiția de calitate a vinului și de constanță în obținerea lui. Un exemplu este Michel Rolland care și-a construit reputația în Bordeaux și colaborează cu sute de crame din 13 țări și cu toate acestea doar parte din ele beneficiază cu adevărat de o poziționare de lux.

Maturarea și învechirea sau arta răbdării.

Vinurile de lux posedă adesea un potențial extraordinar de învechire, transformându-se în bijuterii lichide cu timpul. Sunt create pentru a fi savurate nu numai în prezent, ci și în viitor. Procesul de maturare și învechire atentă în crame permite vinurilor să dezvolte arome și profiluri complexe. Unele vinuri de lux, cum ar fi Grand Cru Bordeaux sau Super Toscanele, se pot îmbogăți timp de zeci de ani, câștigând în complexitate, eleganță și profunzime. Colecționarii și entuziaștii sunt mândri să le achiziționeze și să aștepte cu răbdare momentul potrivit pentru a deschide o sticlă. Dar această abordare presupune în primul rând ca vinul să treacă prin diverse procese în cramă, care includ maturare în baricuri de stejar, asamblarea sau cupajarea,  îmbutelierea la momentul oportun, maturarea și învechirea în sticle, în cramă, înainte de a fi scoase spre vânzare Toate acestea presupun din partea producătorului, o investiție și o blocare a unor sume importante în vin și în baricuri, mai mult presupun și o asumare a lipsei de pe piață perioade mai îndelungate, până când vinul e pregătit să fie vândut.

Producția limitată și raritatea.

Lipsa și exclusivitatea vinurilor de lux contribuie la alura lor. Multe vinuri de lux sunt produse în cantități limitate, cu o atenție meticuloasă acordată fiecărui aspect al creației lor. Randamentele scăzute, procesele de selecție riguroase și respectarea standardelor stricte de calitate au ca rezultat un număr mic de sticle. Această ofertă limitată, combinată cu cererea mare, crește dezirabilitatea și valoarea acestor vinuri. Dar edițiile limitate trebuie să fie susținute financiar, astfel că majoritatea cramelor din România abordează un mix între ediții limitate și volum. Dar mai putem vorbi despre un brand de lux atunci când produce și volum și ediții limitate?

Prestigiul și simbolul statutului.

Deținerea și consumul de vinuri de lux este asociată cu prestigiul și statutul social, dar producerea, poziționarea și promovarea lor este un întreg proces care necesită timp și investiții.

Luxul de a produce vinuri de lux, este posibilitatea de a lăsa produsul să vorbească de la sine. 

Problema e că durează să faci asta, iar dacă grăbești procesul s-ar putea să subminezi conceptul. Colecționarii, experții și entuziaștii ar trebui să guste vinul, să-l aprecieze și să îl includă între preferințele lor de achiziție, de consum și să îl recomande, dar chiar și așa își câștigă prestigiul doar pentru un public restrâns. Trecerea de la acest public de cunoscători și investitori către publicul care consumă lux, inclusiv vinuri de lux, se poate face doar prin câștigarea notorietății și a dorinței de asociere cu brandul, un proces laborios și o nouă investiție, de data aceasta în marketingul de brand.  

Concluzie:

E greu de definit ce este un vin de lux, dar ceea ce pot spune este că: vinurile de lux trebuie să îmbine prețul ridicat cu calitatea extraordinară, dar și cu raritatea, designul, simbolismul și capacitatea de a da consumatorului un sentiment de privilegiu sau noblețe. Patrimoniul, tradiția și renumele intră și ele în această definiție. Vinurile de lux nu sunt doar băuturi; sunt simboluri ale realizării și rafinamentului, reprezentând o lume în care căutarea excelenței nu cunoaște limite.