Controversata participare a României la Prowein. 

Cred că nici o participare a României la Prowein nu a trecut neobservată. Chiar dacă ne dorim să contăm, să fim văzuți și apreciați de piața internațională, toată vâlva care a însoțit în fiecare an participarea noastră la târguri internaționale a avut loc tot intern, piața internațională fiind oricum suprasaturată și de vinuri și de schimbări la care trebuie să facă față, iar România nu este nici pe departe un competitor sau un jucător căreia să i se dea atenție. 

Dacă este să fac doar o scurtă retrospectivă a târgurilor la care am participat, la unele în calitate de reprezentant al unei crame, la altele ca și pasionat de vinuri, nu îmi aduc aminte ca prezența României să nu fi avut mii de probleme. Nu o să înșir acum toate participările cu probleme, dar au fost totuși câteva care îmi vor rămâne în memorie pentru totdeauna. Cea mai memorabilă experiență a fost în 2013 când standul României de la Prowein era situat la etaj, un soi de culoar de trecere între două secțiuni a târgului. Ca în fiecare an, standul era rezervat pe ultima sută de metrii, iar cei care au făcut rezervarea spațiului, nu s-au mai uitat unde este amplasat, așa că ne-am trezit la etaj și ca totul să fie și mai interesant, firma care a câștigat licitația de a realiza standurile, la repartizarea lor pe suprafață nu au luat în calcul zona dedicată extinctorului de incendiu care practic limita spațiul și două standuri nu încăpeau în suprafața rezervată. 

În alt an firma care a licitat realizarea standurilor și care evident nu știa nimic despre un târg de vinuri nu a considerat necesar să includă și să achite închirierea și spălarea paharelor, am făcut “economie”, ne-am descurcat cu pahare cumpărate de la IKEA pe care le spălam pe apucate. Fiecare stand a avut 12 pahare, de o calitate cel puțin îndoielnică pentru degustare. 

A fost un an în care toți producătorii ne-am umplut de speranță, am propus să facem un concurs de idei în urma căruia să obținem atât un logo pentru brandul de țară cât și un design al unui stand cu care să participăm la târguri fără să ne mai simțim ca făcând parte din lumea a treia. Zis și făcut, producătorii au strâns banii pentru a achita costul soluțiilor câștigătoare de design și cumva totul a decurs bine, s-a ajuns la un consens privind identitatea comună sub care APEV să participe, doar că de la idee la execuție a fost cale lungă. De la un design modern cu leduri de lumini și materiale moderne acrilice și plexiglas, am ajuns tot la clasicul pal, și mai rău cu o seară înainte de începerea Prowein se lipeau, cu fierul de călcat, canturile mobilierului care arăta obosit, dar reproducea culorile țării. 

Dar toate acestea pălesc în fața participării la VINEXPO Bordeaux. O participare în care ne-am făcut simțită prezența printr-o absență monumentală. Catalogul târgului anunța participare României, cu indicarea exactă a halei și a numărului standului. Când ajungeai în hala respectivă vedeai o mochetă pusă la dispoziție de către organizatori, iar pe pardoseală, sprijinită de perete era o placă printată pe care scria “România”.

Anul acesta la Prowein, au participat 22 de crame, unite în asociația APEV.

Imediat după începerea târgului a apărut în spațiul virtual o fotografie a standului APEV, “Asociația Producătorilor și Exportatorilor de Vin”. Reacțiile au apărut imediat și au fost extrem de critice și ironice. De la varianta …este un stand DYI specific IKEA, la… ne-am închis într-o cutie…  la variante mai locale “ se vor uita doritorii la vinurile românești prin gaura cheii”. Timp de trei zile s-au spus multe sau mai bine spus s-au postat multe, toate texte scrise de persoane mai avizate sau mai puțin avizate, dar cu siguranță toate scrise cu pasiune și efervescență. 

Surprinzătoare pentru mine nu a fost efervescența din online ci o întrebare venită de la un colaborator extern, care stând în fața standului României dar la ceva distanță de el, m-a întrebat de ce producătorii noștrii au ales să aibă doar o sticlă de vin prezentată la intrarea în stand, într-o zonă de “Free Tasting Area” și de ce nu prezintă o gamă mai largă de vinuri sau de ce nu aleg să interacționeze cu vizitatorii. A revenit la stand după câteva minute, după ce l-am asigurat că trebuie să fie producători în spatele peretelui, așa că poate intra în stand și cu siguranță poate degusta mai multe vinuri. 

Revenind la stand.

Tot în spațiul virtual a fost sugerată ideea, ca o explicație a “cubului închis”, că anul acesta am abordat ca și țară o formulă de “Guerrilla Marketing”. Ar fi fost ideal dacă totul ar fi făcut parte dintr-o strategie bine definită și gândită în profunzime dar se pare că nu a fost … “Guerrilla Marketing” ci mai mult a fost marketing de nevoie. 

Explicația a venit la finalul Prowein. Mai jos regăsiți povestea participării la Prowein scrisă de Dumi Ghiuri, fiul proprietarilor de la Crama Rasova. 

“Povestea renașterii APEV Romania și Prowein Dusseldorf 2024. (spusă de un puști, așa cum a fost ea)

Până în septembrie 2023 am crezut că este imposibil vreodată să unim cramele românești sub un singur brand de țară cu care sa ne promovăm la export.

Și zic septembrie pentru ca atunci Mihnea Olariu a reușit să pună la masa 30-40 de crame, moment în care am cunoscut foarte multe persoane mișto și am început să cred că da, se poate.

La finalul ședinței, împreună cu Daniel Negrescu ne-am “ridicat în picioare” și ne-am asumat misiunea de a livra un concept și a-l implementa. Să o facem cât putem noi de bine. Aveam sprijinul cramelor, susținerea financiara ARICE (Agenția de stat care a susținut în trecut financiar deplasări externe de acest gen), totul părea perfect.

Toate bune și frumoase până pe 10-15 ianuarie, când toate visurile noastre păreau că vor rămâne visuri. ARICE a revenit asupra promisiunii de finanțare a inițiativei. Da, am fost lăsați cu ochii-n soare de țara noastră pe care noi încercăm să o promovăm, fix când aveam nevoie cel mai mult de asta.

Mai erau doar 60 de zile până începea targul. Nu aveam niciun ban și situația Prowein devenea critică. Să spui că nu mai vii atunci când ai promis că o faci înseamnă că ne facem de râs în cel mai mare fel posibil.

A urmat o remontare incredibilă în următoarele 2 săptămâni. Cramele au decis că este momentul sa bage mâna în  buzunar ca să salvăm situația miraculos. Conceptul părea că este din nou plauzibil, în schimb, problema se agrava de la o zi la alta. De la un buget inițial a trebuit să tăiem 30% și să-l facem într-o lună în loc de 3. Dacă scădem timpul de împachetare, încărcare, livrare și montare al standului, calculul a fost că aveam la dispoziție 4 săptămâni în care standul trebuia sa fie dus de la nivelul de concept incipient, la a fi gata de încărcare în tir spre Dusseldorf. Cine cunoaște producție își poate da seama de ce am primele fire de par alb în cap.

Singurele 2 persoane pe care le cunosc și despre care știam cu siguranță că mă ajută să produc acest stand sunt Cristi Bodiu si Daniel Cismaru. Au oprit orice alt proiect aflat în desfășurare și ne-au ajutat să ducem treaba la bun sfârșit.

După ultima zi de Prowein, am tras concluziile următoare:

1. De-abia aștept să spun nepoților mei ce am reușit să fac la 24 de ani.

2. Am lângă mine niște persoane extraordinar de valoroase (și le mulțumesc pe calea asta) cu care cred că putem face orice.

3. Mi s-a spus că industria de vin din România este plină de oameni bătrâni, care nu se pot adapta la situația actuala. Greșit complet. Îmi place enorm să lucrez cu oameni care au mai multă experiență decât anii mei de viață, cărora sa le dau înapoi entuziasmul și încăpățânarea mea (si-mi dau seama că sentimentul este reciproc).

4. Lumea are dreptate, se putea mult mai bine.  Am citit tot ce s-a scris pe facebook si ne-am luat feedback-ul ca atare pentru viitor. Însă, trebuie ținut cont că perioada în care a trebuit să implementăm totul ne-a făcut să neglijăm faptul că trebuia sa comunicăm transparent cu toată lumea strategia, nu doar cu cramele participante. Ideea de la care am plecat a fost una foarte simplă, am căutat un impact major, imediat. Ca atare am căutat o soluție disruptive, atât dpdv marketing cât și de design al standului. Am plecat de la feedback-ul cramelor din târgurile anterioare, care, redus la câteva cuvinte, era sumarizat în propoziția “nu știam că România face vin”.  Am decis că cea mai buna strategie este să mergem pe un fel de “psihologie inversa”, în care, dacă toate standurile de la târg sunt deschise, “lumea vinului românesc” să fie încapsulată într-o cutie, într-un “black box” dacă vreți, iar acest box să fie un mega obiect în cadrul targului Prowein, un obiect care să nu poată trece neobservat. Un obiect care să starneasca polemica, curiozitate, premiumizare, care sa invite oamenii să intre inauntru si sa descopere vinul românesc. Conceptul inițial și strategia de marketing includeau un branding mult mai complex și activări de tip immersive, astfel încât impactul cu lumea vinului românesc sa fie maxim. Din păcate timpul și bugetul ne-au permis sa facem exact ceea ce a fost. Fail fast, feedback, learn and build more! De abia astept prima sedință APEV, unde vom găsi soluții impreuna.

5. Având în vedere reach-ul pe care l-a atins subiectul APEV România și participarea la Prowein, traficul pe care l-am avut în stand, atmosfera din interior, numărul de lead-uri și gradul ridicat de calificare al acestora, credem că principalele obiective pe care ni le-am propus au fost atinse. E un punct de plecare și strategia noastră pe termen mediu și lung va cuprinde evoluția acestui concept, atât de design, cât și de branding, de la un eveniment la altul. Vinul românesc și-a asumat acum poziția, chiar dacă e una poate ingrată pentru unii, și își propune sa evolueze și să se deschidă frumos către piața internațională.

6. Cel mai mare achievment pentru noi, APEV, este că suntem mai uniți ca niciodată. Am format un grup fabulos, care și-a prezentat vinurile unor altora, care au făcut curățenie împreună în stand și care au băut după fiecare seara de târg împreună și multe altele.

7. Ne propunem sa plecăm de la feedback-ul celor 21 ca să consolidăm baza creată și să atragem cât mai multe crame și oameni valoroși în proiect.

8. Poate pare mult, poate pare puțin, dar am fost doar 4 persoane care au dus proiectul sa se întâmple: eu, Daniel Negrescu, Carmen Văsioiu, Mihnea Olariu.

Mă simt mai entuziasmat ca niciodată. Viitorul sună bine!” Dumi Ghiuri, Crama Rasova. 

APEV a mai renăscut de câteva ori de-a lungul anilor, să sperăm că având acest suflu nou, a tinerilor entuziaști și experiența celor care sunt în această industrie de ani de zile, să ajungă să crească și să atingă o maturitate care să nu îi mai pună în situații critice și chiar să dezvolte o strategie pe termen lung. Dar pentru ca aceasta să se întâmple este mai mult decât necesar ca statul să susțină producătorii, să modifice procedurile greoaie de alocare a fondurilor, să le permită producătorilor să își confirme participarea din timp și mai mult licitațiile pentru construcția standurilor să respecte caracteristicile specifice acestei industrii.

Felicitări echipei care a pus în scenă toată această participare, mă bucur că au avut energia necesară și au reușit să se capaciteze pe ultima sută de metrii să participe. Cu siguranță costurile nu au fost mici, așa că le doresc să se vadă în cifre și contracte care să acopere această investiție. 

Mi-aș fi dorit ca totul să fi fost calculat și nu nevoit și sper ca tinerilor din această industrie, așa cum e și Dumi să nu le scadă entuziasmul de-a lungul timpului.

surse foto: Dumi Ghiuri, Marius Iliev, arhiva personală