Ați văzut vreodată o viță de vie „plângând”?

Unul dintre cele mai așteptate momente pentru un viticultor, este prima „lacrimă” a viței de vie sau momentul când apare „plânsul viței de vie”. Nu sunt lacrimi de tristețe, ci e o proclamare a vieții, a unui nou ciclu anual de viață.

În fiecare an, spre finalul iernii, butucii de viță de vie trebuie tăiați. Aceste tăieri, se numesc tăieri de fructificare și au rolul de a norma încărcătura de rod din fiecare an. Cu alte cuvinte, în funcție de numărul de coarde și cepi lăsați pe butuc la tăieri, se poate estima numărul de inflorescențe, respectiv de ciorchini care se vor dezvolta pe butuc. 

„Plânsul viței de vie” reprezintă trezirea biologică a viţei de vie și este prima manifestare vizibilă de revenire la viață a butucului după perioada de repaus din timpul iernii. Rădăcinile își încep activitatea atunci când temperatura solului crește și depășește 8-10 ℃. Rădăcinile absorb apă și substanțe nutritive din sol, seva începe să urce din rădăcini către partea superioară a butucului și picură prin tăieturile lăsate de tăiere. La interval de câteva secunde, se formează o mică lacrimă pe incizia unde a fost tăiată vița de vie și cade pe sol. 

Este imposibil de știut cu exactitate, data la care acest fenomen se întâmplă anual, dar, conform studiilor, începe imediat după mijlocul lunii martie și poate dura până la mijlocul lunii aprilie. 

Din ce sunt făcute „lacrimile”?

Compoziția și concentrația în substanțe a “lacrimilor” variază în funcție de tipul de sol, condițiile climatice ale fiecărui an, de la un soi de struguri la altul, dar, de regulă, sunt o combinație de elemente minerale, compuși organici, zaharuri, proteine și acizi. Bogăția în săruri minerale și acizi aminici primari a făcut ca “lacrimile viței de vie” să fie folosite pentru tratamentul unor boli care apar la nivelul ochilor.

Cantitatea de sevă care se pierde prin acest fenomen variază între 0.2 - 0.3 l/butuc și 3 - 8 l/butuc. Pentru a se limita aceste pierderi, se recomandă ca tăierile să se realizeze la finalul iernii sau primăvara devreme, când încă rădăcinile nu și-au început activitatea, astfel o parte din tăieturi vor fi rapid cicatrizate iar cantitatea de sevă pierdută va fi mai redusă. Intensitatea plânsului crește dacă temperaturile din sol și cele atmosferice sunt mai ridicate, astfel cantitatea de sevă eliminată va fi mai mare.

În timpul “plânsului”, coardele au cea mai mare elasticitate, astfel că aceasta este perioada recomandată pentru lucrările de conducere și legare a viței de mijloacele de susținere. 

sursa foto: Blink Media Visuals

locație: Moșia Galicea Mare